Tehnici de calmare și autoreglare pentru copii; Sfaturile lui Oaki

Cum îi ajutăm pe cei mici să înțeleagă și să gestioneze emoțiile.

Trăim într-o lume plină de stimuli — zgomote, agitație, program încărcat, ecrane, competiție. Și uneori, copiii noștri se simt copleșiți. Plâng, țipă, se trântesc pe jos, refuză cooperarea. De fapt, nu „fac mofturi”, ci nu știu încă să se regleze emoțional. La fel ca un adult care are nevoie de o pauză după o zi grea, și copilul are nevoie de unelte de calmare.

Vestea bună? Aceste abilități se pot învăța — cu blândețe, repetiție și răbdare.

1. Învață-l să recunoască emoțiile

Primul pas spre autoreglare este numele emoției.
Când copilul știe ce simte, deja a făcut un pas spre calmare.

 Poți folosi expresii simple:

„Văd că ești furios pentru că ți s-a luat jucăria.”

„Cred că te simți trist pentru că ai pierdut jocul.”
Astfel îl ajuți să conecteze senzațiile din corp cu o etichetă clară — furie, tristețe, frică, oboseală.
Poți face și un joc: desenul emoțiilor — desenați împreună fețe vesele, triste, furioase, mirate.

2. Respirația magică

Cea mai simplă și eficientă tehnică de calmare este respirația conștientă. Dar, pentru copii, trebuie să fie jucăușă!

Exemple de jocuri:

Respirația dragonului: copilul inspiră adânc pe nas și „suflă foc” (aer) pe gură.

Suflăm norii: inspirăm pe nas, expirăm lent pe gură, imaginându-ne că norii grei pleacă.

Lumânarea și floarea: inspiră „mirosind floarea”, expiră „stingând lumânarea”.

Dacă exersați des (nu doar în crize), copilul va învăța să folosească respirația și în momentele de tensiune.

3. Crează un „colț al liniștii”

Un spațiu mic, sigur și calm, unde copilul se poate retrage atunci când simte că „e prea mult”.
Nu ca pedeapsă, ci ca refugiu.

În colțul liniștii pot exista:
pernuțe moi sau un sac de puf
jucăria preferată
o carte
un borcan cu „furtună calmă” (apă + sclipici care se așază lent)

Învață-l să meargă acolo nu pentru că e pedepsit, ci pentru că „acolo se liniștește inima”.

4. Pauza de mișcare

Când un copil este furios, nu-l putem liniști doar cu vorbe. Corpul are nevoie să elibereze energia.
Idei rapide:

-10 sărituri pe loc,o alergare până la ușă și înapoi,dans pe melodia preferată, „postura broaștei” – stăm ghemuiți și sărim ca o broscuță

5. Ghidarea prin exemplu

Copilul învață cum să se calmeze privindu-ne pe noi.
Dacă ridicăm vocea, el învață că tensiunea se rezolvă prin tensiune.
Dacă respirăm, facem o pauză, vorbim calm, el absoarbe acest model.
 Poți spune: „Și eu sunt nervoasă acum. O să respir puțin ca să-mi treacă.”
Asta îl învață că emoțiile nu trebuie ascunse, ci gestionate.

 6. Povestea emoțiilor

Copiii iubesc poveștile — iar prin ele învață despre emoții mai ușor decât prin explicații.
Povestește despre personaje care se înfurie, se liniștesc, se împacă, și discută la final:

 „Tu cum te-ai fi simțit în locul lui Oaki?”
„Ce l-a ajutat să se liniștească?”
La Oaki, de exemplu, folosim adesea jocuri de rol și povești pentru a-i ajuta pe copii să-și descopere „puterea calmului”

7. Cuvintele magice: „Sunt aici.”

Într-o criză, copilul nu are nevoie imediat de sfaturi, ci de prezență.
Când spui calm:„- Sunt aici. Te iubesc. Te ajut când ești pregătit.”
mesajul care ajunge la copil este: Ești în siguranță.
Iar siguranța este primul pas spre autoreglare.
Autoreglarea emoțională nu se învață peste noapte.
E un proces, la fel ca mersul pe bicicletă: multe încercări, căzături și reușite.
Când copilul tău învață să se calmeze, învață de fapt să se cunoască pe sine.
Și atunci când are lângă el un părinte calm, răbdător și iubitor, va reuși din ce în ce mai repede.